Teatrul Odeon

Am…”Blifat”…piesa de teatru de la Teatrul Odeon!

Posted on Updated on

Am avut ocazia sa  merg acum cateva zile la piesa de teatru “Blifat” de la Odeon. O piesa care se joaca la Sala Studio din incita teatrului de mai sus mentionat, o sala foarte aproape de public, care te face parte din piesa. Am stat in primul rand si uneori aveam senzatia ca fac parte din spectacol, actorii fiind la un metru de mine.

O familie cu trei copii isi urmeaza cursul firesc a unei zile, insa fiecare se simte singur, drama a multor familii din viata noastra cotidiana. Tatal este pensionar si nostalgic dupa vremurile de dinainte de ’89, mama o femeie harnica, tacuta dar din cand se mai exteriorizeaza, baiatul cel mare, student si mare amator al calculatorului, fata  are teribilsmul varstei sale cu vise, dorinte si curiozitati intime, baiatul ce mic…. da sarea si piperul acestei piese de teatru,el baga toate intrigile in familie, face ca familia sa  sa fie intr-o degringolada totala. El are un tic, asculta pe la usi, asculta telefoanele si stie orice secret din casa…stie ca tatal are o amanta, stie ca mama are cancer, stie  ca cel mare se drogheaza, stie ca sora s-a sarutat cu o prietena…..dar oare cate din acestea sunt adevarate?!?

Este o piesa in care cu siguranta multi dintre voi se vor ragasi fie  din postura de parinte sau de copil. Este o piesa simpla, trebuie doar sa o privesti si ii vei descoperi toate secretele. Eu am “Blifat”  (bifat) acesta piesa si nu imi pare rau. Vizionare placuta!

Teatru: “Camera de hotel”…o sugestie pt timpul liber!

Posted on Updated on

In  seara acesta am fost la piesa de teatru “Camera de hotel”  in regia lui Alexandru Dabija care se joaca la Teatrul Odeon.  Toate cele trei momente ale spectacolului („Şmecherii“, „Pana de curent“, „Doamna  Kashfi“) se întâmplă într-un decor simplu, al unei camere de hotel, din care vedem un pat, precum şi o recepţie improvizată.   „Tema copilului este axul trilogiei: într-un hotel se întâmplă trei episoade care au punct comun un prunc mort, unul invizibil şi, la final, unul vizibil. Tot backgroundul e profund psihologic, problema este unde te opreşti cu boala, cu latura psihologică, să dai o motivaţie, să dai o credibilitate, asta înseamnă transfigurare în teatru“, mărturiseşte Marcel Iureş, care îl interpretează pe personajul Boca în prima parte a trilogiei „Şmecherii“.camera de hotel

La final sa tinut un moment de reculegere pentru Gheorghe Dinica , cel care a fost unul dintre monstrii sacrii a platourilor de filmare si  a pieselor de teatru.  Sa ii fie tarana usora si D-zeu sa-l binecuvinteze! Sa pastram in gand un moment de reculegere pentru acest actor desavarsit.

S-a intamplat in Bucuresti….Festivalul National de Teatru 06.11.2009

Posted on

In Bucuresti se desfasoara in zilele acestea Festivalul National de Teatru , unde o serie de  trupe   din tara  ofera reprezentatii   la teatrele din Bucuresti.  Aseara am fost la piesa de teatru “Moartea lui Danton” care  a  fost puna in scena de Teatrul Maghiar de Stat din Cluj (nu prea inteleg  aici cuvantul “stat”  din Cluj) , si care ne-a oferit  timp de  2 ore   scene puternice , memorabile  din timpul revolutiei franceze.

Este o analiza a transformarii fiecarui individ:  unii se transforma in tirani,  altii capata intelepciunea de a observa  mai bine lumea sau  puterea de sacrificiu .

Ce alchimie secreta sta la baza acestor transformari? Nu revolutia in sine conteaza aici, ci efectele ei asupra oamenilor – iar Danton, Desmoulins, Saint-Just, Robespierre, Julie si Lucile, sotiile celor dintai sunt studiile de caz ale spectacolului.

Actorii au jucat  bine fiecare  personaj, dar totusi pot spune ca este o piesa de teatru care se digera greu,  prea profunda. Un dezavantaj pe care il  consider major  este  faptul ca piesa este   jucata  in limba maghiara, (existand  subtitrare in limba romana),  lucrul care obstructioneaza putin  publicul roman  in  intelegerea ei.