Day: March 7, 2014

De ziua femeii!

Posted on

Doresc tuturor doamnelor, mamelor, surorilor, bunicilor si tuturor femeilor care ne inconjoara un sincer la multi ani , bucurii imense in familie si in societate, sanatate maxima pana la adanci batraneti. Am sa va fac si o dedicatie cu acesta ocazie, am sa o las pe Monica Pirlici, castigatoarea marelui premiu de la “Moldova are talent” sa va rosteasca  o poezie in stilul caracteristic:

Omagiu Toma Caragiu!

Posted on

Pentru ca zilele acestea se implinesc 37 de ani de la cutremurul din 1977  si pentru ca atunci au murit o serie de artisti de un calibru inimaginabil, m-am gandit sa  va readuc aminte pe unul dintre ei , Toma Caragiu:

S-a născut la 21 august 1925 într-o familie de aromâni (Nico Caragiu și Atena Papastere Caragiu) originară din satul grecesc Aetomilitsa, provincia Konitsa, prefectura Ioannina, regiunea Epir.

Familia Caragiu se stabilește la Ploiești, pe str. Rudului 144. Toma este elev în clasa a opta la Liceul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești. Actorul va declara mai târziu:[3]

„…am copilărit și am făcut școala la Ploiești. Sunt deci ploieștean get-beget.”

—Toma Caragiu

 

Este cooptat în trupa de teatru a liceului și scrie în revista liceului Frământări. Primește diploma de bacalaureat în vara anului 1945.

 

Se înscrie la Drept, dar abandonează cursurile și intră la Conservatorul de Muzica și Arta Dramatică București, clasa Victor Ion Popa. În vacanțe susține o muncă vie de animator cultural și adunând în jurul său alți artiști realizează spectacolul Tache, Ianke și Cadâr de V. I. Popa, pe care îl joacă la cinematograful „Modern” din Ploiești, apoi Trandafirii roșii de Zaharia Bârsan. Astfel ia ființă nucleul denumit „Brigada culturală Prahova” ce se transformă în „Teatrul Sindicatelor Unite” (1947) din care se va naște „Teatrul de Stat Ploiești” (1949).

 

Debutul pe scenă îl face pe scena studioului „Teatrului Național” din Piața Amzei (1948), când încă student în anul III, i se încredințează rolul unui scutier în piesa Toreadorul din Olmado pus în scenă de regizorul Ion Șahighian.

 

La 1 mai 1948 se angajează ca membru al corpului artistic al Teatrului Național. Obține diploma de absolvire a IATC în 1949, la vârsta de 24 de ani.

La 1 aprilie 1951 se angajează la „Teatrul de Stat” din Constanța, recent înființat, unde joacă, printre alte roluri, pe Rică Venturiano în piesa O noapte furtunoasă.

 

În 1953, la vârsta de 28 de ani, este numit director al „Teatrului de Stat” din Ploiești, funcție pe care o va deține timp de 12 ani. A interpretat pe scena ploieșteană 34 de roluri.

 

În 1965 este invitat de Liviu Ciulei și pleacă la Teatrul Bulandra din București, lăsând în urmă o zestre de 90 de premiere.

 

A jucat alături de alți monștri sacri cum ar fi Ștefan Bănică, Octavian Cotescu, Anda Călugăreanu și alții.

 

A murit în mod tragic, sub dărâmăturile blocului din București unde locuia în Cutremurul din 1977 4 martie, care va lua viața și bunului său prieten, regizorul Alexandru Bocăneț.[1]

 

Toma Caragiu a fost înmormântat la cimitirul Belu din București.

După primii ani de viață petrecuți în Grecia, Toma se refugiază împreună cu familia (mama, tata și cele două surori mai mici, Matilda și Geta) în Cadrilater, pe atunci în România. După o serie de peregrinări, se stabilesc în Ploiești,[4] unde Toma termină liceul.

Se căsătorește în 1952 cu o colegă de teatru, Maria Bondar (alintată „Bebe”), dar căsnicia nu este dintre cele mai fericite.[4] Divorțul are loc în 1962, nu înainte de adoptarea unei fetițe de 3 ani, viitoarea Maria (Doina) Caragiu; aceasta nu va urma cariera artistică a tatălui (ea declara într-un interviu din 2007: „nu am talentul lui, cultura lui, nici măcar nu-i continui meseria”,[5] ) dar va beneficia de drepturi de autor după tatăl său.[6]

În 1963 are loc căsătoria cu Elena Bichman (n. 1937, București), tot actriță, aflată și ea la a doua căsnicie, după divorțul de actorul și dramaturgul Paul Ioachim.[1] Se pare că nici această căsnicie nu a fost dintre cele mai fericite, posibil datorită temperamentului mai aventuros al actriței.[1][4] După tragica moarte a artistului, Elena Caragiu (familiar „Mimi”) părăsește în 1977 țara și se stabilește în Statele Unite ale Americii, continuîndu-și viața recurgând la diverse expediente[4] sub numele de Helen Cara-Chester.[1] In prezent e recasatorita a treia oara. A venit in Romania in sep. 2011 ca sa faca o casa memoriala Toma Caragiu. Doreste foarte mult sa recumpere casa de la Peris de la actualul proprietar.

Din 1964 actorul se mută în București împreună cu soția; cumpără o casă rustică în satul Brătulești, comuna Periș, aflată la circa 29 km de Capitală, unde își petrece timpul liber.[4] Casa va fi vândută ulterior, după moartea maestrului, de către moștenitorea sa, Maria (Doina) Caragiu.[4]

În seara fatidică de 4 martie 1977, artistul avea în vizită pe prietenul său, regizorul de film și TV Alexandru Bocăneț, venit să sărbătorească finalizarea filmului său Gloria nu cîntă, în care maestrul juca rolul principal. Imobilul în care locuia (blocul Continental)[7] a fost distrus de cutremur până la etajul III (Toma Caragiu locuia la etajul II),[4] dar cei doi au fost surprinși încercând să fugă pe scări și prinși între dărâmături.

Una dintre surorile marelui actor, Matilda Caragiu (căsătorită Marioțeanu), (n.1927– d.2009), a ajuns o respectată lingvistă, membră a Academiei Române, iar cealaltă soră, Geta Caragiu (căsătorită Gheorghiță), (n. 1929), este o talentată sculptoriță. [8]

Dupa cum veti vedea si in sceneta de mai jos, Toma Caragiu spunea lucrurilor pe nume fara sa ii fie frica de repercursiunile regimului ceausist. Iti multumim maestre pentru zestrea lasata!

Sursa: wikipedia.ro

 

Stiti legenda statilor de metrou din Bucuresti?

Posted on

Cum fiecare denumire are propria-i legendă, la fel se întâmplă și în cazul stațiilor de metrou din Capitală. Transportul subteran bucureștean se întinde pe aproape 70 de kilometri și se desfășoară pe o rețea de patru magistrale (M1, M2, M3, M4).

Primul tronson al Magistralei 1a fost inaugurat în 1979, având șase stații și o lungime de 8,1 kilometri. Metroul pleca de la stația Semănătoarea și ajungea până la Timpuri Noi. Cele șase stații erau Semănătoarea, Grozăvești, Eroilor, Izvor, Piața Unirii și Timpuri Noi.

Staţia Piaţa Romană, construită în secret de frica Elenei Ceauşescu

Denumirile stațiilor-capăt de linie (Semănătoarea și Timpuri Noi) au fost date după fabricile care funcționau în zonă. Celelalte stații, respectiv Grozăvești, Eroilor, Izvor și Piața Unirii, au primit numele piețelor și cartierelor din apropiere, a povestit Gheorghe Udriște, fostul director Metrorex, pentru Apropo.ro.

Stații cu nume de personalități

Aceleași denumiri au rămas și până în ziua de azi, cu excepția stației Semănătoarea. Aceasta a fost botezată Petrache Poenaru, în iulie 2009, în urma unei campanii care și-a propus să adapteze denumirile stațiilor la realitățile actuale ale Bucureștiului.

Tot în cadrul acestui proiect, Armata Poporului s-a transformat în Lujerului, Industriilor a fost botezată Preciziei, Depoul I.M.G.B. a devenit Berceni, stația I.M.G.B. a primit numele de Dimitrie Leonida, Policolor s-a schimbat în Nicolae Teclu, iar Linia de Centură a primit denumirea de Anghel Saligny. De ce au fost alese aceste noi nume pentru stațiile de metrou a explicat tot Gheorghe Udriște.

FOTOGALERIE Pe unde ar fi circulat metroul dacă nu era Ceaușescu. Vezi harta complet schimbată din 1953

Pentru stația Semănătoarea a fost ales numele Petrache Poenaru, pentru că în zonă funcționează cel mai important campus universitar din țară, respectiv Politehnica și Complexul Regie. Poenaru a fost organizatorul învățământului românesc, inginer, mathematician, fondator al Colegiilor Naționale din București și Craiova, inventatorul tocului rezervor (stiloul de mai târziu) și creator al steagului României moderne.

Click pe fotogalerie pentru a vedea imagini spectaculoase cu metroul lui Ceaușescu!

Armata Poporului a devenit Lujerului, pentru că se află în apropierea străzii și a pasajului cu același nume. Stația primise numele inițial după Bulevardul Armata Poporului, care în prezent se numește Iuliu Maniu. Industriilor s-a transformat în Preciziei, după Bulevardul cu aceeași denumire. Numele inițial fusese datorat zonei industriale în care se afla stația. De asemenea, numele stației I.M.G.B. (Întreprinderea de Mașini Grele București) a fost schimbat în Dimitrie Leonida, renumit inginer român căruia i-a aprținut ideea metroului la începutul anilor 1900.

Berceni, singura stație de metrou la suprafață

Totodată, Depoul I.M.G.B. a devenit Berceni, datorită apropierii de localitatea cu același nume. Aceasta este singura stație de metrou supraterană din Capitală, fiind situată în extremitatea sudică a orașului. Stația Linia de Centură a preluat numele lui Anghel Saligny, proiectantul podului de cale ferată din Cernavodă, considerat cel mai important simbol al ingineriei românești din perioada de început.

Policolor s-a transformat în Nicolae Teclu, academician și chimist român cu renume mondial. Acesta este inventatorul „becului Teclu‟. Inițial, stația purta numele fabricii Policolor, un brand important pe piața lacurilor și vopselelor. Acestea nu au fost singurele schimbări din istoria metroului românesc, în 1990 modificându-se numele altor două stații.

Numele a două stații, schimbate după Revoluție

Stația Leontin Sălăjan a luat numele de Nicolae Grigorescu. Sălăjan a fost un cadru militar activ important în perioada comunistă, deci schimbarea numelui era iminentă după Revoluție.Astăzi, atât stația de metrou, cât și bulevardul din apropierea acesteia, au căpătat numele marelui pictor Nicolae Grigorescu.

Capodopere în subteran: Cele mai frumoase stații de metrou din lume arată ca niște castele

De asemenea, Pieptănari a devenit Eroii Revoluției, datorită vecinătății acesteia cu cimitirul unde sunt înmormântați mai mulți eroi ai Revoluției, lângă Cimitirul Bellu.
Mai mult, în 1992, denumirea stației Muncii se schimbă cu numele lui Costin Georgian, fostul director al Metrorex, care a murit în noaptea dinaintea inaugurării stației Basarab, pe 25 august 1992.

Piața Victoriei, Ștefan cel Mare, Obor, Piața Iancului, Piața Muncii și Dristor 2 au primit numele piațelor și zonelor în care se află. Actuala stație Pantelimon s-a numit în trecut Antilopa, după fabrica de încălțăminte din apropiere.

Alte stații care au primit numele zonelor și bulevardelor în apropierea cărora se aflau sunt Tineretului, Constantin Brancoveanu, Piața Sudului, Apărătorii Patriei, Universitate, Piața Romană, Piața Victoriei, Aviatorilor, Aurel Vlaicu și Pipera. Stațiile Gara de Nord 2 și Basarab 2 poartă numele gărilor pe care le deserves, Grivița a fost botezată cu numele bulevardului pe care se află, iar stația 1 Mai poartă denumirea bulevardului pe care se afla.

Sursa: Historia.ro

Ce sucuri sa bei pentru a trata diferite afectiuni!

Posted on

Va prezentam mai jos cele mai indicate sucuri de fructe si legume care ajuta organismul sa lupte impotriva afectiunii de care suferiti. Tineti cont ca acestea constituie doar un supliment nutritiv si nu un inlocuitor al sfaturilor medicale sau al tratamentelor traditionale.

sucuri

Sucuri de vara pentru acnee

Daca suferiti de acnee, verdeturi precum broccoli, varza creata, patrunjelul, spanacul si macrisul va pot ajuta in ameliorarea problemelor. Va recomandam sucul Green waldorf cu un gust delicios si foarte sanatos. Pentru acesta, aveti nevoie de 5 frunze mari de varza creata, 2 mere verzi, 2 lujeri telina, 1 lingurita ulei seminte de in. Toate acestea trebuie introduse in blender si mixate pana cand au consistenta de nectar.

 

Substante nutritive: betacaroten, acid folic, vitamina B3, vitamina C, calciu, fier, magneziu, mangan, fosfor, potasiu, sodiu, sulf.

 

Sucuri naturale care amelioreaza eczema

 

Daca aveti de-a face cu eczemele, trebuie sa stiti ca sucurile de fructe de padure sau de pepene sunt indicate in tratamentul pielii atopice. Astfel, va recomandam sucul Blue Healer, un amestec bogat de vitamine si minerale, extrem de eficient in astfel de cazuri.

 

Pentru acesta, aveti nevoie de o mana de afine, o mana de mure, o mana de coacaze negre, o banana, 10 linguri de suc de mere. Toate acestea trebuie introduse in blender si mixate pana cand au consistenta de nectar.

 

Substante nutritive: betacaroten, biotina, acid folic, vitamine din complexul B, C si E, calciu, crom, fier, mangan, magneziu, sodiu, sulf.

 

Sucuri din fructe de vara pentru dermatita

 

Daca diagnosticul pus de catre medicul dermatolog include o dermatita severa, recurenta, va recomandam sucurile din citrice, pepene galben sau rosu si ghimbir. Ginger Zinger este una dintre cele mai racoritoare si mai proaspete combinatii. Pentru acesta, aveti nevoie de o jumatate de ananas, 2 portocale, 2,5 cm radacina de ghimbir. Toate acestea trebuie introduse in blender si mixate pana cand au consistenta de nectar.

 

Substante nutritive: betacaroten, acid folic, vitamina C, calciu, magneziu, mangan, fosfor, potasiu, sodiu.

Sursa: tonica.ro