Carcassonne un punct turistic important din Franta!

Posted on

Autor: Nicu Parlog Carcassonne – călătorie în cetatea catarilor

Oraş-cetate înfloritor în Evul Mediu apusean, însângerat de ura furioasă a papalităţii, Carcassonne se constituie astăzi într-una dintre cele mai mari comori turistice a Franţei. De fapt, la o privire mai atentă, avem surpriza să descoperim una dintre cele mai încântătoare, interesante şi bine păstrate cetăţi din întreaga lume. Cu istoria sa unică, atmosfera tipic provensală şi obiectivele sale turistice nebănuite, Carcassonne rămîne unul dintre acele câteva locuri cu adevărat deosebite, care trebuie neapărat văzute într-o viaţă de om.

Fondat de vizigoţi, desăvârşit de catari

I-a fost scris acestui oraş-cetate să fie fondat de asprii vizigoţi, care şi-au stabilit aici o primă aşezare sedentară în secolul 5 d. Hr., pe resturile unui mic avanpost militar roman. După legendele locale, oraşul şi-ar trage numele de la Carcas, numele unei doamne trăitoare în cetate şi care ar fi salvat cândva oraşul dintr-un lung asediu al francilor (sau al sarazinilor, după alte versiuni), anunţând apoi victoria prin sunetul clopotelor (Carcas sona).
Vizualizare hartă mărită

Se pare că destinul i-a hărăzit oraşului să aibă parte de asedii nenumărate de-a lungul existenţei sale. Dacă, în anul 508, vizigoţii au respins cu succes asediul instituit de Clovis, regele francilor, în anul 725 sarazinii cantonaţi pe atunci în Barcelona au întreprins o expediţie de jaf în regiunea provensală, în urma căreia au reuşit să cucerească cetatea. Carcassonne cădea, astfel, pentru prima dată în istoria sa.

Bucuria musulmanilor a fost însă de scurtă durată: 35 de ani mai târziu, regele franc Pepin cel Scurt cucereşte aproape tot sudul Franţei şi izgoneşte musulmanii din regiune. Inclusiv pe cei din Carcassonne care, siliţi de foame, n-au avut încotro şi s-au predat.

Cetatea a devenit principalul obiectiv politico- militar din zonă, deoarece cine stăpânea în Carcassonne, controla fără probleme împrejurimile, datorită poziţiei strategice pe care fusese construită aşezarea. Primul conte care l-a stăpânit, principele Bello, era contemporan cu Charlemagne, iar dinastia bellonidă, fondată de acest nobil local, avea să dăinuie în provinciiile Septimania şi Catalonia timp de peste trei secole.

Carcassone a intrat apoi în posesia lui Raimond Bernard Trecavel, viconte de Albi şi Nîmes. Lacom de averi, acest viconte s-a căsătorit cu Ermengard, sora ultimului conte de Carcassonne, doar pentru a pune mâna pe cetatea inclusă în zestrea acesteia. Se întâmpla în anul 1067. În următoarele secole, familia Trencavel s-a aliat în funcţie de interese, când cu conţii de Barcelona, când cu cei de Toulouse. Devotaţi Vaticanului şi politicii catolicismului expansiv, nobilii de Trencavel au construit Château Comtal şi Basilica Saint-Nazaire.

Impresionat, papa Urban al II-lea a binecuvântat, în 1096, piatra de fundaţie a unei noi catedrale în Carcassonne, un adevărat bastion catolic împotriva catarilor, care începuseră să-şi facă simţită influenţa în Provence.

Carcassonne a devenit faimos în istorie pentru rolul său crucial în sângeroasa represiune catolică soldată cu exterminarea populaţiei locale adepte a catarismului, religia unei secte creştine cu multe influenţe gnostice şi chiar maniheiste. Deranjaţi la cume de existenţa unei populaţii care se sustrăgea cultului romano-catolic, deci implicit eretică în viziunea Vaticanului, scaunul papal a lansat teribila Cruciadă Albigenziană, iar Carcassonne a devenit o fortăreaţă pentru catarii vorbitori de occitană. În trista lună august a anului 1209, după cum menţionează cronicile, o mică armată, condusă de ducele Simon de Montfort (după alte surse, de Arnaud Amaury) a cucerit Carcassonne, măcelărindu-i pe toţi locuitorii săi.

 

 

A rămas în istorie scurtul, dar edificatorul dialog, dintre un cavaler cruciat – îngrijorat de soarta celor câtorva catolici din cetate – şi conducătorul cruciaţilor, înainte de măcelul final:

“Sire, dar sunt şi credincioşi catolici printre ei, ce să facem ?
Omorâţi-i pe toţi, Domnul o să-i recunoască pe ai Lui…”

Raimond-Roger de Trencavel, seniorul de atunci al locului, a fost capturat viu de către Simon de Montfort şi ulterior condamnat să moară de foame într-o temniţă a castelului. Grăbit, contele de Montfort s-a instaurat, cu de la sine putere, viconte al întregii regiuni. A purces la ridicarea de noi fortificaţii, făcând astfel din Carcassonne o cetate de graniţă între regatul francez şi regatul de Aragon.

Cetatea a intrat în anul 1247 în posesiunea regilor francezi, iar Louis al IX-lea a început noi construcţii. Cetatea îşi câştigă, ulterior, renumele de fortăreaţă impenetrabilă, odată cu încercările nereuşite de cucerire întreprinse de Edward, Prinţul Negru, moştenitorul tronului Angliei, care a asediat cetatea în timpul Războiului de o Sută de Ani.

Carcassonne îşi pierde din importanţa militar-strategică în anul 1659 când, în urma Tratatului din Pirinei, graniţa Franţei a avansat până dincolo de provincia Roussillon. Garnizoana a fost retrasă, iar fortificaţiile au fost abandonate. Oraşul a intrat într-o dezvoltare economică fără precedent, devenind un centru regional al industriei textile, unde era prelucrată şi comercializată lâna miilor de oi din Provence. O notă din anul 1723 îl menţiona drept principalul centru manufacturier din Languedoc.

La pas prin cetate

Fortăreaţa a fost restaurată major încă din anul 1853, de către arhitectul Eugene Viollet-le-Duc. Pe baza importanţei sale deosebite, Carcassonne a fost inclus în anul 1997 pe lista World Heritage Sites, sub egida UNESCO. Astăzi, Carcassonne (Carcassona în dialectul occitan) este încadrat din punct de vedere administrativ în departamentul Aude, fosta provincie Languedoc.

Din punctul de vedere al simplului turist, merită reţinut că oarşul este foarte aglomerat în lunile de vară, deci o incursiune între zidurile sale ar fi mult mai indicată toamna sau primăvară.

Oraşul fortificat a fost construit după un plan concentric, cuprinzând două mari ziduri exterioare, prevăzute cu numeroase turnuri de apărare – mai exact, 53 de turnuri.

Se pot admira şi rămăşiţe din zidul defensiv ridicat de romani. Unul dintre impunătoarele turnuri de apărare a adăpostit sediul şi camerele de tortură ale Inchiziţiei Catolice, în secolul al XIII-lea. Astăzi este amenajat sub formă de muzeu, unde pot fi văzute înfiorătoarele instrumente de tortură folosite la interogatorii.

 

Cetatea a fost la un pas de a fi demolată în anul 1849, în urma unui edict oficial, care a cauzat însă scandal în rândul societăţii civile. Primarul de atunci din Carcassonne, Jean Pierre Cros-Mayrevieille, şi scriitorul Prosper Merimée au dus o eficientă campanie socială dedicată salvării cetăţii.

O atracţie locală sunt luptele cavalereşti în stil medieval, organizate zilnic între cele două rânduri de ziduri ale cetăţii. Accesul costă 10 euro, şi după mărturiile multor turişti, se pare că 10 euro bine cheltuiţi.

Nici împrejurimile cetăţii nu te vor lăsa indiferent(ă). O plimbare de-a lungul Canal du Midi se va dovedi extrem de reconfortantă; în plus veţi avea parte de o lecţie de istorie care se derulează în ritmul paşilor dvs.

Ville Basse, sau Carcassonne-ul nou, cum i se mai spune, constă într-o serie de clădiri construite pe cealaltă parte a râului Aude, care separă cetatea veche de noile edificii. Ville Basse a fost construit imediat după sângeroasa cruciadă împotriva catarilor, iar astăzi este centrul administrativ al industriei vinicole din regiune. Anual, doar aici se înregistrează un aflux de peste 3 milioane de vizitatori, fără a mai pune la socoteală şi turiştii care trec prin cetatea veche.

Podul Marengo, care traveresează Canal du Midi, pe lângă faptul că este o construcţie spectaculoasă în sine, reprezintă şi principala cale de acces către staţia de cale ferată care deserveşte acest impresionant edificiu medieval. La doar cinci minute de mers de centrul cetăţii, vă puteţi relaxa pe malurile lacului Cavayerre, un lac artificial dat recent în folosinţă.
Alte obiective importante care merită vizitate sunt lăcaşurile de cult. Imense, reci, trufaşe, veghează de secole furnicarul de oameni din cetate. Basilicile Saint Nazaire şi Saint Celeste sunt arhipline astăzi, sub asaltul turiştilor, la fel şi Catedrala din centrul cetăţii sau Basilica Saint Vincent.

Cei care îşi amintesc de producţia cinematografică din anul 1991, Robin Hood: Prince of Thieves, cu Kevin Costner în rolul principal, vor recunoaşte castelul. Multe cadre din film au fost turnate în Carcassone.

Dacă foamea şi-a făcut simţită prezenţa, îndreptaţi-vă paşii spre încântătoarele sate din jurul cetăţii. Acolo sunt grupate restaurante rustice în stil provensal, unde vă puteţi delecta cu reţetele delicioasei gastronomii locale. Asemenea localuri sunt perfecte pentru a savura săţioasa cassoulet, o specialitate cu fasole şi cârnăciori.

Dacă banii sunt o problemă, chioşcurile situate în complexul din apropierea gării oferă sandvişuri şi produse de fast-food cu care vă veţi amăgi momentan foamea.
Carcassonne va rămîne pentru mulţi acel oraş-castel de poveste care, printr-o minune, a devenit realitate palpabilă.

Sursa: http://www.travel.descopera.ro

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s