Artistul saptamanii: Lhasa De Sela

Posted on

Lhasa de Sela (n. 27 septembrie 1972, Big Indian – d. 1 ianuarie 2010, Montréal[1]), cunoscuta sub numele de scena Lhasa, este o cantareata americano-mexicana, care s-a stabilit in ultimii ani de viata la Quebec (Canada). Stilul sau unic este caracterizat de o voce grava si profunda, cu texte melancolice, interpretate in trei limbi: spaniola, franceza, engleza. Muzica sa imbina muzica traditionala mexicana, muzica klezmer si est-europeana si rock-ul alternativ. Descrisa ca « suflet eferverscent, femeie instinctuala si minte cautatoare”, discul sau La Llorona lansat en 1997 « a schimbat fata muzicii imigrante din Quebec.

Biografie

Lhasa este fiica unui mexican – Alejandro Sela – şi al unei americance – Alexandra Karam. Mama sa este şi ea de origine mixtă: ruso-poloneză, de confesiune evreiască din partea mamei şi libaneză prin tată(Karam) [3],[4],[5]. Tatăl sau este scriitor şi profesor de spaniolă, iar mama fotograf. Copil fiind, Lhasa cutreieră, împreună cu părinţii săi hippioţi, SUA şi Mexicul într-un bus, alături de cei 9 fraţi şi surori ale sale. (Gabriela, Samantha, Ayin, Sky, Miriam, Alex, Ben, Mischa şi Eden [5]. La 13 ani, Lhasa începea să cânte jazz într-o cafenea grecească din San Francisco[5],[4].

La 18 ani, începea să studieze cultura Greciei antice la Colegiul Sf. John din Santa Fe, program pe care îl abandonează în martie 1991[5]. Ulterior, se stabileşte în Montréal, iniţial «pentru a îşi vizita surorile care studiau la Şcoala Naţională de circ»[7]. Tânăra femeie, pe atunci tunsă “zero”, se decide să rămână şi locuieşte cu surorile sale într-un mic apartament în Plateau Mont-Royal[5]. Se angajează ca şi chelneriţă la Maison de la culture mondiale, iar seara se produce pe scenă, interpretând cântecele lui Billie Holiday şi a cântăreţei de ranchero mexican Chavela Vargas[2]. Capitala Quebecului, Montreal, este locul unde are loc întâlnirea decisivă, cu Yves Desrosiers[7], cu care a produs primul său album, în 1997, La Llorona.

La Llorona

Articol detaliat: La Llorona (album). Conform site-ului oficial al artistei, La Llorona evoca « o America Latina uneori reala, alteori imaginara, nascuta din memoria unei copilarii itinerante». Site-ul mai adauga ca «albumul n-ar fi putut vedea lumina zilei decat la Montréal, unde a fost scris, in plina iarna»[8]. Intr-un interviu acordat revistei din Quebec L’actualité, marturiseste:

« Cu cat trece vremea, cu atat descopar mai multe lucruri frumoase aici. Iubesc Quebec-ul foarte mult. Este… [liniste] aici am simtit cel mai profund sentimentul de “acasa”. Albumul, cu ritmuri mexicane din anii 1930 si 1940, impletind si ritmuri de muzica gipsy si klezmer »[2] a cucerit Canada si Franta, inainte de a se impune in numeroase alte tari, primind diverse premii (inclusiv premiul Juno Award, Canada) si s-a vandut in peste 700 000 exemplare. Adorata de fanii sai, La Llorona a devenit un album clasic in cativa ani [9],[10],[11].

Dupa turneele din 1998-1999, din care o participare la turneul lui Lilith Fair[12], Lhasa se alatura circului contemporan Pocheros (pentru spectacolul “La Maison Autre”), trupa din care faceau parte cele trei surori ale sale Ayin, Sky et Miriam.

The Living Road

Articol detaliat: The Living Road (album)

Dupa un concert la Stuttgart, in iulie 2005, Lhasa se stabileste la Marsillia pentru doi ani si jumatate[9], unde reincepe sa compuna. Finalizeaza cel de-al doilea album abia dupa reintoarcerea la Montreal, in 2002.

Spre deosebire de La Llorona, cantata in intregime in spaniola, “The living road” este scris in franceza, engleza si spaniola. Site-ul oficial al Lhasei descrie atmosfera acestui album: « ne plimba din ranchera, la gospel, blues percutant pana la cantece de leagan, toul intr-o atmosfera calda, cu sofisticare pe masura carismei si convingerii sale»[8]. Lhasa aduce o noua nota personala acestui album, desenandu-si singura coperta Cd-ului[9].

The Living Road apare in noiembrie 2003. Ii aduce Lhasei inca o data recunoastere generala. Concertele sale atrag laude unanime « fiind recunoscuta ca un co-national» peste tot pe unde merge prin lume. Albumul urca pe locul trei in topul celor mai bune albume de world music al anilor 2000, realizat de revista Times, dupa The Radio Tisdas Sessions al trupei tuarege Tinariwen si Dimanche à Bamako al duo-ului din Mali, Amadou et Mariam[13].

Piesele sale sunt utilizate ca si coloane sonore in mai multe filme si piese de televiziune: The Sopranos, I Am Because We Are, documentarul Madonnei, filmul SF Cold Souls al lui Sophie Barthes si Casa de los babys, al lui John Sayles[8]. Lhasa a colaborat si cu Tindersticks, Patrick Watson, Jérôme Minière si Arthur H. A fost recompensata cu premiul « Cea mai buna artista americana» a Galei premiilor muzicale World Music Awards a BBC in 2005[9].

In 2004 si 2005 Lhasa realizeaza doua turnee lungi, pe parcursul carora realizeaza peste 180 concerte: parcurge Europa, apoi canta in SUA , au Canada si in Mexic. Aceste turnee se bucura de un succes enorm, cu salile mereu pline.

Lhasa

Articol detaliat – Lhasa

Cel de-al treilea album, care ii poate numele, apare in Europa, Canada, SUA si Japonia in 2009. Lhasa este un album compus integral in engleaza, limba sa materna, inregistrat pe banda analog in sudioul Hotel2Tango din Montreal si realizat de Thierry Amar. Muzicienii care o acompaniaza sunt Sarah Pagé la harpa, Miles Perkin la contrabas, Joe Grass la chitara, Andrew Barr la batterie si Freddy Koella la chitara. Patrick Watson contribuie si la compozitia catorva piese de pe album.

Nu e vorba doar de simple diferente, subliniaza critica muzicala din ziarul quebeqez La Presse, la aparitia albumului. Alexandre Vigneault constata ca Lhasa canta « cu o voce clara si inalta pe care nu i-o cunosteam», un « viraj vocal » pe care solista l-a luat dupa ce s-a confruntat cu probleme vocale in turneu[14].

Lhasa isi lanseaza albumul la Teatrul Corona din Montréal pe 21 aprilie 2009 si il prezinta publicului parizian intr-un concert de o ora, la inceputul lui mai. Albumul se bucura de succes in presa europeana si nord-americana[15]. Dupa doua concerte in Islanda la finele lui mai 2009, turneul care anunta marea sa intoarcere pe scena in toamna lui 2009 sunt anulate din cauza unei boli, «de care suferea de peste un an»[16]. Ulterior, urma sa aflam ca se lupta cu cancerul de san de 21 de luni. Decedeaza in prima zi a lui 2010 la resedinta sa din Montreal, datorita bolii de cancer.[17],[2]. Mostenirea sa muzicala atat de speciala va ramane mereu in memoria fanilor sai.

Sursa: http://www.wikipedia.otg

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s